Copyright © 2018 All rights reserved.
România
Home
Hartă
Contact
În multe colţuri ale României timpul pare să se fi oprit pe
loc, aici tradiţiile, obiceiurile, folclorul, istoria si cultura
scot in evidenţa bogaţia neamului nostru românesc.
Muntenia este un pamânt al contrastelor. Din nord, de la semetele culmi ale Carpatilor, si pâna în sud, la atractiile si misterele Dunarii, Regiunea dispune
de o multime de bogatii ce asteapta sa fie descoperite.
Cunoscuta în trecut drept Valahia sau Tara Româneasca, Muntenia are o istorie bogata si fascinanta. În Nord, poalele Muntilor Fagaras ofera, la Arefu, un
fundal dramatic pentru castelul lui Vlad Tepes, domnitor român cunoscut în strainatate mai ales datorita asocierii cu personajul Dracula al lui Bram Stoker, în
vreme ce în Sud un numar impresionant de situri arheologice au început sa atraga din ce în ce mai multi arheologi.
Muntenia prezinta o flora si o fauna variate.
Crângurile si padurile care acopera o cincime din
regiune adapostesc ursi, lupi si mistreti, iar pe culmile
înalte din nord, acoperite de fagi, brazi si jnepeni
traiesc animale cum ar fi cerbul carpatin, râsul sau
capra neagra. În sud, ecosistemul este total diferit.
Cursul Dunarii este, în mare parte, strajuit de copaci
care ascund o varietate uluitoare de animale si pasari.
O parte din zonele judetului Calarasi prezinta un
ecosistem acvatic asemanator celui din faimoasa Delta
a Dunarii.
Festivalurile si târgurile care au loc în pietele satelor si
oraselor evoca rituri si traditii arhaice, proprii unui mod
de viata demult uitat în restul Europei. Totodata,
manastirile si castelele stravechi, cum ar fi Curtea de
Arges, amintesc si ele de un trecut zbuciumat si
fascinant.
Bucataria din Muntenia se caracterizeaza prin
diversitate, ingeniozitate, delicatete.
Ea a suferit de-a lungul vremii influenta greceasca,
orientala, finetea si rafimamentul bucatariei franceze si
pana in zilele noastre influenta italieneasca. Bucataria din Muntenia, foloseste un sortiment variat de legume, carne, produse din came, peste, lapte, paste
fainoase, fructe.
Bucataria traditionala din Muntenia se poate caracteriza prin mancaruri gustoase. Ciorbele sunt realizate din carne de pasare si vaca dar si din legume, ele
sunt acrite mai ales cu bors, se foloseste mult leusteanul care le da un gust aparte. Ciorbele, mai ales cele din legume, sunt imbunatatite cu orez, dar si cu
"zdrente" obtinute din oua cu faina. Ciorba de burta si tuslamaua sunt foarte cautate.
La prepararea mancarurilor se foloseste untdelemnul, untul dar si untura mai ales in timpui iernii. Sosurile sunt de regula colorate si se obtin din rosii vara si
bulion in timpul iernii. Salatele sunt intr-un sortiment foarte diversificat, se obtin din legume proaspete sau fierte in combinatii cu fructe, oua, branzeturi,
"legate" intre ele cu sosuri si mai ales cu maioneza care este un "liant" foarte apreciat.
Mancarurile sunt obtinute din carne si legume sau numai din legume proaspete sau conservate, mult apreciatele: tocanite, musaca, ostropelul din carne de
pasare, pestele gatit la cuptor sau fript cu diferite garnituri, sarmalele cu mamaliguta, stufat de miel.
Hanurile de altadata din Muntenia si marile restaurante, amintim numai Hanul lui Manuc si restaurantul Capsa, au fost renumite inca din secolul trecut printr-
o bucatarie rafinata. Astazi, marile restaurante din Bucuresti si de pe Valea Prahovei sunt recunoscute in preparate specifice bucatariei romanesti,
preparate care au fost imbunatatite si rafinate, adaptate la gustul turistilor straini.
Printre preparatele specifice bucatariei din Muntenia, amintim: ciorba de burta, ciorbele taranesti din carne de vaca si porc, sarmalele cu mamaliguta,
renumitii mititei, tuslamaua, fripturile la gratar, pestele, garniturile din legume, cartofii, paste fainoase si dulciurile de bucatarie precum: budincile din paste
fainoase, placintele, papanasi, compoturi de fructe, dulciurile de cofetarie cu frisca si ciocolata.
Oltenii vorbesc foarte repede utilizand timpul prezentul perfect care este ca si o eticheta pentru ei. In acest fel ii poti recunoaste foarte usor, unii istorici
lansand si ipoteza ca ei ar fi avand radacini comune cu englezii. Cu toate acestea nu au fost gasite dovezi in acest sens. Deoarece oamenii olteni sunt
foarte mandri si-au numit capitala Craiova, cu un nume german, care in realitate este numele unui aliment popular numit praz. Asa ca au numit-o Craiova
Prazburg (orasului prazului).
Numeroase marturii ale mostePodul lui Traiannirii Imperiului Roman pot fi gasite si vizitate în Oltenia, cum ar fi: Podul peste Dunare construit de Apollodor
din Damasc la ordinul Împaratului Traian dupa primul razboi cu dacii, acesta este asa cum este descris de istoricul roman Cassius Dio: Minunat la fel ca si
alte constructii ale lui Traian, acesta le depaseste prin marime. Exista douazeci si patru coloane taiate în piatra, atingând o suta cincizeci picioare înaltime,
fara a include baza, si saizeci picioare grosime. Acestea sunt grupate în perechi la o distanta de o suta saptezeci de picioare distanta unele fata de altele si
sunt legate printr-o bolta.
Ruinele podului peste Dunare pot fi înca vazute astazi atât pe tarmul românesc cât si pe cel sârb al Dunarii.
Castrul Drobeta apara pe malul de nord al Dunarii podul pe care l-a construit Apollodor din Damasc la ordinul împaratului Traian. Lânga castru se afla
instalatia de bai romane, cea mai mare constructie de acest fel din Dacia romana.
Bucătăria din Oltenia păstrează și astăzi obiceiul de a pregăti mâncarea în oale de pământ la țest” (sunt recunoscute sarmalele gătite în oale de pământ
la țest”), tehnologie care oferă un gust deosebit mâncărurilor. În bucătăria oltenească se folosesc legumele proaspete, peștele,carnea de pasăre,vacă și
porc, lactatele și brânzeturile. Oltenia este cunoscuta prin oamenii ei cinstiți,harnici,dar duri. Acești oameni,de obicei foarte grăbiți țin foarte mult la
mâncărurile lor specifice ți le plac mai ales felurile condimentate. Bucătăria oltenească este una dintre cele mai căutate bucătarii,datorită mirosurilor ți
fineții cu care sunt pregătite bucatele in această zonă. Se pregătesc cum numai oltenii știu să le facă gustoasele ciorbe de praz și de ștevie, fiertura
oltenească care este o ciorbă de pasăre și legume fierte în oala de pământ în spuză pe vatră.. Influența vecinilor s-a resimțit în bucătăria din Oltenia:
ghiveciul călugăresc, tocana călugărească și altele. Când vorbim de bucătăria oltenească nu putem să nu amintim preparatele specifice acestei zone:
ciulama de pui cu mămăliguță, roșiile umplute cu carne sau numai cu orez, tochitura oltenească, saramura de pește și renumiții cârnăciori oltenești.
Mâncarea oltenească, de obicei simplă, este întotdeauna asezonată cu ridichii si ardei iute.
Cârnații oltenești sunt faimoși. Sunt preparați din cantități egale de carne de vită si porc, tocată si amestecată cu usturoi, piper si sare, iar cu această pastă
sunt umplute intestine de oaie. Apoi cârnații sunt afumați timp de două ore. Pentru cei care au un stomac sănătos, cârnații oltenești sunt un deliciu.
Cei din sate pun accent in prepararea mâncărurilor pe verdețuri cum ar fi: urzici, ștevie, știr, frunze de ceapă verde. Ciorbele le preferă mai acrișoare. Le
acresc cu zeamă de varză sau suc de roții. Preferă ciorbele de pui, legume, praz, lobodă, ștevie. Gătesc cel mai des din carne de porc, pește si ceva mai
rar din carne de vită sau vânat.
O mâncare tradițională aici sunt racii umpluți. Nici pe departe nu sunt racii adevărați, sunt niște ardei roții care se cultivă special pentru această mâncare.
De obicei oltenii condimentează mâncarea cu hrean si ardei iute,iar ca verdețuri folosesc pătrunjelul ți leușteanul. Dintre specialități amintim: ciorba de
praz, supa cu găluște de brânza, prazul cu măsline, gutui cu piept de pui, limba rasol cu legume si hrean, roții umplute cu carne, orez, tochitura
oltenească,ciulamaua de pui cu mămăliguță, mălaiul la test, cârnăciori oltenești,saramura de pește,ostropelul.
În Oltenia este la loc de cinste prazul,care se pregătește sub cele mai diverse forme. De asemenea,întâlnim măslinele în numeroase preparate. Printre
deserturi se numără gogoșile,budincile,clătitele
In Oltenia convietuiesc oameni pentru care traditia a insemnat
ceva aproape sacru, cu reguli de bunacuviinta crestina, cu
obiceiuri si randuieli bine conturate si respectate cu sfintenie.
Locuitorii Olteniei, ca de altfel toti românii, gandesc într-o
maniera latina si sunt, împreuna cu grecii, unul dintre cele mai
vechi popoare crestine în sud-estul Europei. Oamenii din Oltenia
sunt mandri, iubitori, sociabili, isi iubesc locul si nu ezita sa il
arate celor ce doresc sa il vada. In inregistrarile istoriei,
populatia care traieste la Nord de fluviul Dunarea (getii) au fost
mentionati prima data de Herodot in secolul al 4 lea i.Hr.
Barbatii au fost recunoscuti pentru curajul lor in lupta, poate
aceasta fiind o explicatie de ce ei au ramas principala populatie
etnica in aceasta regiune in ciuda razboaielor si a multor ani de
colonizare romana si a atacurilor popoarelor migratoare. Este
adevarat ca influentele lor au lasat urme in vocabularul,
obiceiurile, traditiile si mancarea rom
anilor.
Oltenii sunt oameni foarte superstitiosi si astazi exista credinta in
moroi, strigoi, iar pe seceta, inca mai joaca paparudele ( dans
ritual stravechi de invocare a ploii si a belsugului).
