Mănăstirea Putna

România

Home

Hartă

Contact

În multe colţuri ale României timpul pare să se fi oprit pe loc, aici tradiţiile, obiceiurile, folclorul, istoria si cultura scot in evidenţa bogaţia neamului nostru românesc.

Mănăstirea Putna

Manastirea Putna, asezata la 72 de kilometri de Cetatea de Scaun a Sucevei, este prima si cea mai importanta ctitorie a Binecredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfant, si strajuieste, de peste cinci veacuri, tinutul legendar al Bucovinei. Cronicarul Ion Neculce istoriseste astfel despre felul in care a fost ales locul pe care avea sa fie zidita Manastirea Putna: "Stefan-Voda cel Bun, cand s-au apucat sa faca Manastirea Putna, au tras cu arcul dintr-un varfu de munte ce este langa manastire. Si unde au agiunsu sageata, acolo au facut prestolul in oltariul". De-a lungul veacurilor Manastirea Putna a trecut prin numeroase incercari ca incendii, navaliri si ocupatii straine, cutremure, dar care n-au putut intrerupe desfasurarea vietii monahale si lauda neincetata adusa lui Dumnezeu. Dupa intrarea, din anul 1775, sub ocupatie habsburgica, manastirea va mai suferi o serie de transformari exterioare prin extinderea zonei de nord a incintei, noi constructii de chilii (1852-1856), modificari ale formei acoperisului bisericii (1859), lucrari mai ample asupra acesteia avand loc in 1902 sub conducerea arhitectului vienez K. A. Romstorfer. La data de 4 iulie 1466, Voievodul Stefan cel Mare si Sfant alege locul pe care va fi zidita Biserica Manastirii Putna, tragand cu arcul de pe Dealul Crucii. Sase zile mai tarziu, la 10 iulie 1466, conform Letopisetelor putnene, se incepe zidirea Bisericii

Manastirii Putna, care va fi terminata in anul 1469. Singura cladire ramasa din vremea Sfantului Voievod Stefan este Turnul Tezaurului a carui constructie a fost terminata in anul 1481. In el au fost adapostite, in vremi de tulburare, odoarele acestui sfant locas. Biserica originala a suferit mari modificari in perioada 1653-1662. S-au pastrat liniile arhitectonice initiale specifice stilului moldovenesc, fiind alcatuita din cinci incaperi: pridvor, pronaos, gropnita, naos si altar. Se regasesc astfel reunite elemente de arhitectura bizantine, gotice si renascentiste. Biserica, reconstruita de domnitorii Vasile Lupu, Gheorghe Stefan si Eustatie Dabija (1653-1662) se inscrie in datele generale ce constituie trasaturile epocii: plan trilobat, brau in torsada impartitor al zidurilor, ocnite din arcaturi si arcade oarbe, pilastri, ferestre dreptunghiulare gotice; turla are coloane rasucite, pridvorul inchis apare aici pentru prima data in Moldova. Accesul in biserica se face prin cele doua usi laterale ale pridvorului, incadrate cu portaluri de piatra. Usa masiva prin care se trece din pridvor in pronaos are la partea superioara o pisanie care aminteste de lucrarile de reconstructie ce au avut loc in timpul domniilor lui Gheorghe Stefan si Eustratie Dabija. Camera mormintelor primeste lumina de la cate o fereastra la sud si nord. Aici se afla mormantul lui Stefan cel Mare si Sfant acoperit cu un baldachin din marmura alba, cu o inscriptie incrustata pe lespede care ne spune ca viteazul domnitor este ctitorul si ziditorul sfantului locas, alaturi de sotia sa Maria, fiica lui Radu Voievod. Pe mormantul marelui Stefan se afla urna de argint depusa cu prilejul serbarii din 1871. Din camera mormintelor - gropnita - trecerea catre naos se face printre doua coloane masive ce au inlocuit, in secolul al XVII-lea, peretele despartitor specific liniei arhitectonice stefaniene.

Pronaosul este luminat de doua ferestre la sud si alte doua la nord. Pridvorul este luminat prin mai multe ferestre, asezate pe zidurile din sud, nord si vest. Intrarea in pridvor se face prin sud si nord, pe usi masive din lemn, ferecate cu fier. Intrarile din pridvor in pronaos si din pronaos in camera mormintelor sunt de asemenea prin usi masive din lemn ferecate cu fier. In pridvor, pe latura sudica, se afla mormantul Mitropolitului Moldovei Iacob Putneanul, innoitorul manastirii ( 15 mai 1778), iar pe partea nordica, mormantul Mitropolitului Sucevei Teoctist (18 noiembrie 1478). Altarul este luminat de 3 ferestre (est, nord si sud) si este separat de naos printr-un iconostas din lemn, cu o ornamentatie sculpturala foarte frumoasa. Naosul, luminat de cate doua ferestre la sud si nord, are deasupra turla deschisa, de forma octogonala la primul etaj si hexagonala la etajul superior, la exterior cu coloane torsionate si ancadramente la ferestre. Intre naos si camera mormintelor sunt doi stalpi masivi din piatra, care sustin arcada ce sustine la randul ei bolta. Toate ferestrele din altar, naos, gropnita si pronaos sunt pictate in interior, terminate in arc si prevazute la exterior cu grilaje metalice. Pardoseala este din marmura, numai in pridvor este din lespezi de piatra. La exterior biserica Manastirii Putna este incinsa cu un brau rasucit in torsada simbolizand Preasfanta Treime, motiv ce se regaseste si in ornamentatia interioara.

Acoperisul este cu tabla de arama, asezatain randuri dese, pentru a imita sindrila, in exterior este un brau masiv torsionat, cu firide largi, mult mai inalte in partea inferioara si mai scurte in partea superioara. Ferestrele au ancadramente din piatra. Pe fatade sunt amplasati mai multi stalpi conforturi. Manastirea Putna - pictura bisericii Distrusa in timpul luptelor pentru domnie dintre Vasile Lupu si Gheorghe Stefan, pictura originala s-a incercat a se reface abia in secolele XVIII-XIX cand s-au zugravit in pridvor cateva chipuri de sfinti. Dorinta de a reda Putnei stralucirea de odinioara, cand era "tot cu aur poleita zugraveala, mai mult aur decat zugraveala si pre dinauntru si pre denafara" (cronicarul Ion Neculce), a inceput sa prinda contur abia in anul 1972 cand mitropolitul de atunci, Iustin Moisescu, a binecuvantat proiectul de refacere a picturii din biserica mare a manastirii, pe baza unui plan iconografic intocmit de parintele Sofian Boghiu. Ca o proorocie peste veacuri, hotararea mitropolitului de a incredinta pictarea ctitoriei Voievodului Stefan cel Mare acelora care vor picta mai intai Paraclisul, s-a implinit la 10 iulie 2001, cand, cu binecuvantarea Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, pictorii Mihail si Gavril Morosan au trasat primele linii la noua fresca. Fii ai Bucovinei, pictori de categoria I-a, cu numeroase lucrari in tara si strainatate, fratii Mihail si Gavril Morosan au impodobit biserica cu frumoase chipuri, scene si compozitii pe fondul foitei de aur. Stilul neobizantin, cu acorduri cromatice deosebite, compozitiile inedite, sunt cateva din caracteristicile noii picturi. Iconostasul ce impodobeste biserica a fost realizat in anul 1773 din lemn de tei si tisa. Executat de mesteri locali din porunca si cu osteneala mitropolitului Iacob Putneanul, iconostasul este sculptat in stil baroc tarziu. A fost restaurat. Prima obste a fost formata in anul 1466 din calugari adusi de la Manastirea Neamt, condusi de Arhimandritul Ioasaf, cel dintai staret al Putnei. De atunci si pana in prezent viata monahala s-a desfasurat fara intrerupere, in pofida ocupatiei straine si a prigoanei comuniste. Pentru crestini Putna a fost si ramane o cetate a rugaciunii si duhovniciei, unde generatii intregi de monahi s-au nevoit sa ajunga la desavarsire, la cunoasterea lui Dumnezeu. Monahii sunt chemati sa se roage pentru intreaga lume si aceasta este principala lor slujire catre omenire. Multumita monahilor, rugaciunea nu se intrerupe niciodata pe pamant, iar acesta este cel mai mare folos pentru intreaga lume, caci lumea dainuie prin rugaciune. De aceea, vietuitorii manastirii se straduiesc sa savarseasca zilnic Sfanta Liturghie si cele Sapte Laude. Conceputa dintru inceput ca necropola domneasca, biserica Manastirii Putna adaposteste paisprezece morminte din care trei sunt voievodale, apartinand familiei Musatinilor. Lucrat din porunca sa, cu doisprezece ani inainte de stramutarea la vesnicele locasuri, mormantul Binecredinciosului Voievod Stefan se afla in partea de sud a gropnitei.

Alaturi este mormantul Doamnei Maria Voichita (1511). Pe latura de nord se afla alte trei morminte: cel al Doamnei Maria de Mangop (1477) si ale fiilor Bogdan (1479) si Petru (1480). Pronaosul adaposteste mormintele Domnitorului Bogdan al III-lea (1517) - fiul lui Stefan, al Mariei (1518) - fiica, al Domnitorului Stefanita (1527) - nepotul lui Stefan si cel al Doamnei Maria (1529) - sotia lui Petru Rares. In pridvor se afla mormantul mitropolitului Moldovei Teoctist I (1477), cel care l-a uns ca Domn pe Stefan cel Mare la locul numit Direptate, iar in partea opusa sunt mormintele mitropolitului Iacov Putneanul si ale parintilor acestuia, Adrian ieroschimonahul si Mariana monahia. Dupa traditie, in exteriorul bisericii, partea sudica, langa Sfantul Altar, se aflamormantul Sfantului Ierarh Ilie Iorest, calugar putnean ajuns mitropolit al Ardealului, unde a marturisit credinta ortodoxa in vremea prigoanei calvine. Revenit la Putna dupa ani grei de temnita, s-a mutat catre cele vesnice la 12 martie 1678. Langa acesta se afla cripta Mitropolitului Isaia Balosescu, cel care a construit la sfarsitul secolului XVIII, la Cernauti, celebrul Palat Mitropolitan al Bucovinei, transformat astazi in Universitate.