România

Home

Hartă

Contact

În multe colţuri ale României timpul pare să se fi oprit pe loc, aici tradiţiile, obiceiurile, folclorul, istoria si cultura scot in evidenţa bogaţia neamului nostru românesc.

Dobrogea este un teritoriu istoric si geografic care face parte din teritoriul Romaniei si cel al Bulgariei, intre Dunare si Marea Neagra. In trecut, era cunoscuta sub numele de Dacia Pontica, sau Scitia Minor. Pe teritoriul Romaniei de astazi, Dobrogea contine doua judete, Tulcea si Constanta, iar in Bulgaria, Dobrici si Silistra. Așezată la răscruce de drumuri antice, Dobrogea este cel mai vechi teritoriu al țării noastre, unde înfloreau cu multe secole în urmă civilizații elene și romane, cotropite apoi de invaziile popoarelor barbare. Urmele fostelor civilizații ce au trecut peste aceste meleaguri se regăsesc în vestigii arheologice, în ruine de cetăți, în obiceiuri și mâncăruri tradiționale. Cu un trecut înecat în războaie, invazii și cuceriri, Dobrogea adăpostește nu doar obiective antropice ci și obiective naturale spectaculoase. Delta Dunării, printre puținele locuri sălbatice din țara noastră, oferă vizitatorului un peisaj unic, nemărginit, unde apa se unește cu cerul, cu pământul, cu păsările, cu tot ce are viață. Aici, într-un cadru desprins de lume, omul resimte cum renaște în sânul naturii eterne și devine una cu tot ce îl înconjoară. Natura se schimbă, se transformă, creează continuu de-a lungul secolelor noi peisaje. Unică în Europa, Delta trebuie protejată și respectată pentru a dăinui cât mai mult timp, iar omul nu trebuie să intervină cu nimic în degradarea acestui loc edenic.

Tot aici în Dobrogea, stau în umbra Deltei Dunării, Munții Măciunului, cel mai vechi tărâm din țara noastră. Cu altitudini de la 10 până la 467 metri, cu pante domoale și mai abrupte, aici se adăpostește o faună și o floră bogate, protejate prin lege. Un teritoriu măcinat de trecerea timpului, așteaptă să fie descoperit de către trecători, pentru a încânta privirea cu un peisaj colorat, viu și energic, unde pe fundalul prăfuit și învechit al unui pământ bătrân și erodat, mișună pline de viață vietățile naturii. Situată la capătul țării, udată de Dunăre și de Marea Neagră, Dobrogea își așteaptă vizitatorii pe durata întregului an fiind un loc ușor accesibil și nesolicitant destinat tuturor. Tradiţii şi obiceiuri. In Dobrogea, intalnim obiceiuri care s-au pastrat din vremuri de demult si inca mai sunt practicate: "Lazarelul" - practicat in Sambata de Florii - practicat si in prezent in localitatea cu populatie preponderent greceasca, Izvoarele. Obiceiul povesteste ca Lazar, moare intr-un accident in timp ce se afla la padure pentru a aduce hrana pentru animale. Mama si fecioarele din sat il plang, iar din mormantul lui Lazar se dezvolta un copac cu ramuri bogate. "Olaria" - Este o traditie dobrogeana ce reprezinta purificarea aerului si gonirea duhurilor rele din zona localitatii, inainte de inceperea Postului Mare. Se mai numeste “Orarie” sau Hurhumbalu functie de localitate (Izvoarele, Niculitel, Parches). Obiceiul consta in aprinderea pe dealuri a unor focuri din resturi vegetale sau din furajele consumate de animale in timpul iernii, simbolizand purificarea vechii vegetatii, pentru a face loc unei

vegetatii noi si prospere. Rostogolirea pe dealuri a rotilor de caruta infasurate in paie, simbolizand cursul soarelui pe cer, simboliza si purificarea a tot ce a fost rau pentru comuniune. "Caloianul" practicat dupa Paste - Obiceiul consta in fabricarea unei papusi de lut, ce era ingropata in camp, ca apoi dupa o perioada de timp sa fie deshumata, rupta in bucati si imprastiata pe camp, simbolizand fertilitatea, belsugul culturilor si regenerarea vegetatiei. "Paparuda” - practicat in a treia zi de Pasti in localitatile Niculitel, Luncavita, Vacareni, Jijila Obiceiul consta in stropirea cu apa a unui alai de tinere sau de femei batrane, impodobite cu flori sau cu ramuri verzi, ce intra din curte in curte. Tinerele sau batranele, danseaza si canta pentru ploaie, apoi sunt udate de gazda sau se uda intre ele. "Colindatul" - mersul cu Mos Ajunul, practicat in seara Ajunului de Craciun este un obicei pe care il intalnim si azi, practicat in general de copii care reiau colindele cantate altadata de cetele de feciori si barbati. "Ursul", "Brezaia","Capra" practicate in seara Ajunului de Craciun - obiceiuri al colindatului cu masti, ce se mai practica in localitatile Niculitel, Valea Teilor, Greci, Enisala. "Mosoiul" - se practica si azi, numai la Luncavita, obicei al colindatului cu masti ce a devenit o emblema nu numai a Luncavitei, dar si a Dobrogei. "Oleleu"- practicat in seara Ajunului de Craciun de grupuri de flacai ce bat cu talangile in pamant fiind asezati in cerc sau semicerc in fata casei sau portii simbolizand protejarea gospodariei de spiritele rele. Obiceiul se mai practica in zona Macinului. "Semanatul"- practicat in ziua de Anul Nou Obicei practicat de copii ce intra din casa in casa si arunca cu boabe de grau, spunand vorbe de bun augur pentru rodul pamantului in anul nou ce va veni. "Boboteaza"- practicat in ziua de 6 ianuarie- Obiceiul consta in recuperarea de catre flacai a crucii aruncate in apa, dovedind astfel trecerea lor in randul barbatilor. In seara de Sfantul Vasile Se pun afara, pe pervazul ferestrei, atatea coji de ceapa, cati insi sunt in casa. In fiecare coaja de ceapa se pune cate putina sare si asa se lasa pana a doua zi, cand se cauta ca sa se vada in care coaja este mai multa apa sau in care s-a umezit sarea prea mult, pentru ca sa se vada astfel cine va avea mai mult noroc peste an. In ziua de Pasti se opreste un ou rosu, se acopera cu o fasie de ceara pe la mijloc, ca sa se poata lega, si apoi se atarna in cui , in casa, si la un an, la celalalt Pasti, se sparge; daca se gaseste cu viemi, cel ce l-a pus va fi un om norocos; daca nu va avea viermi va fi fara noroc; La Sanziene, se culeg flori cu scai, se tund de puf in ntregime, si se atarna de streasina casei, unde se lasa pana a doua zi dimineata. Cand se ia scaiul , puful este gasit crescut. Dupa cum acesta a crescut mai mult sau mai putin, asa se va considera si norocul omului. Cu toate ca norocul este o particica din “scrisa” sau “data” omului , poporul are credinta ca uneori se poate aduce, se poate mari si deci, se poate si micsora daca nu se tine seama de unele lucruri. Ursitoarele. Prin unele parti ale Dobrogei batranii spun ca exista trei Ursitoare, care traiesc laolalta intr-o casa, ingrijindu-se de “candelele” vietii omenesti. Un lucru important de precizat este faptul ca acestea se hranesc cu carne pe care o fura. Obisnuiesc sa coboare in casa pe hornul acesteia, pentru a veghea la capataiul nou- nascutului impreuna cu mama copilului. In zona mai nordica a Dobrogei, a treia seara dupa nastere, mama copilului pune pe masa paine, sare, malai, o jumatate de sticla de vin, doua lumanari si cateva fire de busuioc, si l-e lasa asa pentru ca Ursitoarele sa aiba cu ce se ospata. A doua zi, moasa este cea care ia aceste bucate. Tot in aceasta zona, moasa trebuie sa viseze in aceasta noapte pentru a-I putea talmaci viitorul pruncului nou-nascut. Dupa unele credinte Ursitoarele se numesc: Ursitoarea care este cea mai mare dintre ele, fiind cea care tine fusul si furca, Soarta cea care-I prezice destinul pruncului si Moartea, cea care curma firul. Uneori se spune ca acest fir este dat de catre Dumnezeu Ursitoarelor, iar acestea trebuie sa il puna pe pamant, asezand pe el toate intamplarile pe care le va avea omul si de la care dansul nu se va putea abate cu nici un chip. Martisorul. In Dobrogea martisorul se purta pâna sa venirea berzelor, apoi era aruncat spre inaltul cerului ca norocul sa fie mare si înaripat. Martisorul era un dar ce-si trimiteau românii, unul altuia, în ziua de 1 Martie. Se constituia dintr-un banut de aur spânzurat de un gaietan de matase împletit cu fire albe si rosii, pe care persoana ce-l primea în dar îl purta la gât pâna când întâlnea cea dintâi roza înflorita, pe crengile careia depunea apoi darul primit.

Bucătaria dobrogeana este, evident, foarte mult influenţată de cadrul natural în care s-a dezvoltat şi de oamenii care au trecut prin aceste locuri frumoase de la începutul timpului. Marea Neagră, Delta Dunării, fauna, clima, dar mai ales influenţa popoarelor stabilite pe acest teritoriu şi-au lăsat amprenta în farfuriile şi ceaunele dobrogenilor. Grupurile etnice care au adus noi arome în regiune: turcii, tătarii, machedonii, ruşii (lipoveni) au adus mâncăruri specifice. Asta nu poate decât să ne bucure şi să ne facă să le descoperim toate minunăţiile culinare. Peştele conduce detaşat în topul preparatelor preferate de dobrogeni, lucru lesne de înţeles, mai ales când Delta Dunării şi Marea Neagră se întind cât vezi cu ochii. Oamenii locurilor gătesc însă şi vânat, carne de oaie (mai ales turcii), vacă sau porc. O particularitate mai e şi faptul că sunt foarte des folosite la gătit stafidele, nucile şi siropurile concentrate în zonele influenţate de cultura turcă. Lactatele şi brânzeturile sunt de asemenea foarte populare, iar fructele, legumele şi ouăle nu lipsesc din meniul dobrogenilor.

Plăcintele dobrogene sunt celebre în ţara noastră şi probabil cel mai popular fel de mâncare din regiune, fie ele dulci sau sărate. Tipice mai sunt şi cherdelele sunt plăcinte cu brânză şi verdeaţă, specifice în zona Dobrogei şi Deltei Dunării. Un fel de mâncare tipic macedonean, regăsit şi la noi, este piperchi: pregătit din ardei cu brânză, un fel de tocană cu ardei. Bucătăria dobrogeană este uşoară şi aromată şi este mereu în schimbare. Odată cu dezvoltarea turismului la malul mării au început să apară influenţele europene, dar savoara nu s-a pierdut. Dulciurile sunt aceleaşi ca acum o sută de ani şi sunt cele mai dulci dulciuri, influenţa turcilor aduce baclavaua, sarailiile, halvaua de casa şi turta dulce.