Copyright © 2018 All rights reserved.
România
Home
Hartă
Contact
În multe colţuri ale României timpul pare să se fi oprit pe
loc, aici tradiţiile, obiceiurile, folclorul, istoria si cultura
scot in evidenţa bogaţia neamului nostru românesc.
Arbore, nume cu puternice rezonanţe în istorie, nume care
aminteşte de una din cele mai glorioase epoci din zbuciumata
istorie a Moldovei şi a întregului neam românesc, epoca celui
care a fost supranumit,pe bună dreptate, după faptele sale
soarele Moldovei şi apărătorul creştinătăţii”, domnitorul Ştefan cel
Mare şi Sfânt.
În zorii secolului al XV-lea, mai precis la data de 15 ianuarie
1418, într-un document scris la curtea domnitorului Alexandru cel
Bun este trecut numele moşiei pe teritoriul căreia se afla şi
localitatea noastră. Şi, dacă la acea dată se vorbeşte de o
aşezare închegată, cu multe suflete, este normal ca acelei aşezări
să i se fi pus bazele cu decenii sau chiar cu un secol în urmă.
La data menţionată mai sus, domnitorul Alexandru cel Bun a
judecat cearta dintre Maicolea, fiica lui Stoian, cu fiii săi, contra lui
Cârstea şi Vlad de la Solca ( aşa se numea întreaga moşie),
precum că acest sat le-a fost dat lor drept ocină” şi nu l-au putut
dobândi.
În cazul menţionat mai sus, domnitorul a făcut o judecată
dreaptă. Drept dovadă este faptul că, în urma acestei judecăţi,
Maicolea a jurat ca, împreună cu fiii săi, cu nepoţii şi aşa mai
departe, să lase în pace pe Cârstea, Vlad şi urmaşii acestora, în
dreapta lor avere, iar aceştia au primit zavescă” veşnică de 80 de
ruble de argint topit.
La data de 8 august 1461 se menţionează într-un document că la
curtea domnitorului Ştefan cel Mare s-au prezentat boierul Ivul
Solca şi Bogdan, fiul lui Gherman, ginerele său, spre a se judeca
Biserica Arbore
pentru două case şi fântâna de slatină (apă sărată) de la Slatina Mare, loc aflat pe coasta muntelui, nu departe de satul Arbore. De acolo, toată populaţia din satele din jur,
nu numai cei din Arbore, se aprovizionau cu slatină, care era folosită, în special, pentru conservarea cărnii de porc pentru iarnă şi a murăturilor.
În faţa domnitorului ţării, Bogdan a recunoscut dreptul lui Ivul asupra acestor case şi a fântânii de slatină din coasta muntelui. Totodată, s-a obligat să nu-l mai pârască pe
boierul Ivul pentru acest lucru, iar pan Ivul a primit întărire cu pecete domnească asupra proprietăţii sale pentru a nu mai fi tulburat în veacul- vecilor.
Pe la anul 1500 moşia Solca era stăpânită de boierul Simion cu Nastasia, sora sa, şi de către boierul Ivul cu Nasta, sora sa, fiecare dintre ei stăpânind o parte din moşie.
Primii fraţi stăpâneau partea de jos a moşiei (actualul teritoriu al satului Arbore), iar ceilalţi doi partea de sus a moşiei( actualul teritoriu al oraşului Solca). Ei se hotărăsc să
scoată satul la vânzare. Legenda spune că hatmanul Luca Arbure cel Tânăr , pârcălab de Suceava, fiul lui Arbure cel Bătrân, pârcălab de Neamţ, la sfatul domnitorului
Ştefan cel Mare, se hotărăşte să cumpere această moşie.
Astfel, Luca Arbure cumpără de la Simion şi Nastasia, copiii lui Stan şi nepoţi lui Cârstea Horaiţ (Goraiţ), partea de jos a moşiei pentru suma de 350 de zloţi tătărăşti. Tot ei
au cumpărat şi o cincime din partea de sus a moşiei, care între timp fusese vândută de proprietarii ei. Celelalte patru cincimi din partea de sus a moşiei a cumpărat-o de la
fraţii Ivul şi Nasta, nepoţii lui Toader, fiul Malinei, pentru suma de 330 de zloţi tătărăşti.Documentele vremii consemnează că-n foarte scurt timp s-a încheiat la Vaslui, la
curtea domnitorului Alexandru cel Bun, actul prin care moşia a trecut în proprietatea hatmanului Luca Arbure cel Tânăr. Imediat ce-a devenit proprietar, Luca Arbure şi-a
ridicat aici o curte boierească şi o biserică.
Alturi de Biserica Arbore, se mai poti vizita si celelalte biserici, Biserica romano-catolică construită în 1902
si Biserica evanghelică construită în 1912. Tot in comuna Arbore datinile stravechi sunt pastrate si in ziua
de azi, printre cele mai renumite sunt traditiile Anului Nou.
Obiceiuri de anul nou
Obiceiurile prilejuite de sarbatoarirea Anului Nou se bucura si in continuare de o atentie deosebita din partea
intregii populatii a satului nostru, deoarece, de la copilul care abia merge in picioare si pana la batran,
toata suflarea satului participa la aceasta mare sarbatoare.
Aceste obiceiuri sunt: plugusorul, Irozii, Ursul, Calutul, Capra, Banda lui Jianu. La toate acestea se adauga
“umblatul” cu clopotelul, obicei practicat de toti copiii satului.
Desi se umbla cu toate formatiile in seara de 31 decembrie, seara Ajunului Anului Nou, repetitiile pentru
acest spectacol traditional ce va avea loc pe toate ulitele satului si in foarte multe case, incep cu mult timp
inainte. Pentru acesta, cel care va fi conducatorul (capitanul) formatiei respective cauta tineri despre care a
auzit ca joaca bine. Pentru ca la toate aceste formatii una din conditiile primordiale pentru a face parte din
ele este cea de a fi un bun jucator (dansator).
1.Irozi
Este o formatie compusa din 11 persoane: un capitan, patru domni, patru doamne si o pereche de mascati.
Mascatii sunt o femeie si un barbat. Foarte rar sunt doi barbati. Ceata de irozi este insotita in mod
obligatoriu de o trupa de muzicanti. Costumatia jucatorilor este foarte interesanta. Toti sunt imbracati in frumoasele noastre costume populare, pe care au cusut margelele
de diferite culori si paglici lungi, viu colorate.
Capitanul- are pe piept si pe spate, puse crucis, doua benzi late de 15 cm fiecare din catifea neagra sau bleumarin. Pe acestea sunt cusute globulete mici, de ce mult 1 cm
diametru, pe care au fost cusute si margele care po fi lunguiete. Margelele sunt cusute sub forma de motive geometrice. Pe cap poarta un frumos chipiu confactionat dintr-
un material tare si imbracat in spoiala alba sau galbena. Pe umeri poarta epoleti facuti din matase colorata. Este incaltat cu cizme negre, inalte. Pe itari are cusuta vipusca
rosie.
Doamnele- (sunt interpretate de barbati in travesti). Poarta tot costume nationale. Au si ele itari, peste care au incins o fusta de catifea, fie neagra, maron sau bleumarin. Pe
fuste au cusute, sub diferite forme geometrice (cercuri, romburi sau patrate), margele albe sau paiete. In vartejul jocului si sub lumina becurilor se creeaza imagine feerica.
Pe cap ele au caschete confectionate din carton si imbracate in poleiala (spoiala) alba sau galbena, pe care au cusut margele viu colorate, tot sub diferite modele. In fata pe
caschete, au tuiuri de negara (colilie) prinse cu ajutorul unei brose de cascheta. In mijlocul manunchiului de negara au cate o pana de fazan, unul dintre ei avand chiar pene
scurte de paun. Pe umeri au epoleti de culoare albastra (s-au intalnit foarte rar si de culoare verde), de care se prinde matase colorata, lasata sa cada liber pe maneca,atat
in fata cat si in spate. Unele doamne au in fata, incorporata in cascheta, o oglinda de dimensiuni mici. Peste costum au pus in tulpan (batic mare) viu colorat, aplicat in fata
cu partea lui mai mare si marginile trecute peste umeri si prinse la spate. Pe acest tulpan se aplica mai multe randuri de margele viu colorate si paiete.
Domnii- sunt imbracati cu itari, pe care au cusuta o panglica rosie sub forma de
vipusca. Pe camasa, incepand de la poale si pana la umeri sunt cusute siraguri de
margele viu colorate. Pe poalele camasii, pana la brau, sunt cusute siraguri
orizontale, unul langa altul, de panglici viu colorate, late de 2-3 cm fiecare. Pe
piept si pe spate se pun in crucis cate doua benzi late de 15 cm. Acestea sunt si
ele din catifea neagra. Pe ele sunt cusute globulete mici, cu diametrul de miximum
1 cm, viu colorate. Braiele sunt confectionate dintr0un material de culoare neagra,
pe care au cusut,sub forma de motive geometrice, margele albe, galbene si
paiete. De regula, nu se incinge cureaua peste un asemenea brau, el se prinde in
laterala cu un ac de ssiguranta. Pe cap si ei au caschete din carton,pe care au lipit
hartie lucioasa,alba sau galbena. Peste ea au aplicat mai multe siruri de margele
dispuse in motive geometrice sau florale.
Atunci cand sunt primiti in casa unui gospodar, ei joaca, pereche-perechi, pornind
din colturi opuse, unul catre altul, si numai la fluierul capitanului. Fiecare pereche
joaca pe o anumita melodie, facand figuri foarte multe,acoperind prin miscari
vioaie, energice, intreaga suprafata a locului unde joaca. Tot la fluierul capitanului
perechea isi va inceta evolutia.
Tot pe o melodie voaie si ritmata vor evolua si mascatii. Dansul lor trebuie si
reuseste sa starneasca mult haz. De cele mai multe ori, mascatii vor incerca sa ia
la joc fete care asista la reprezentatia lor. Nu vor reusi acest lucru, pentru ca
ei se vor repezi sa le ia la joc, iar ele se vor speria si vor fugi. Nici unul din
participantii la acest ceremonial nu are nimic de spus. Nici macar jocul lor nu
e punctat de strigaturi.
In final, gazda va multuli irozilor c-au trecu si pe la casa lui si nu l-au ocolit. Le va da si bani. Dupa ce primeste plata, capitanul fluiera puternic pentru a se face
auzit. Ceilalti se aduna roeta si-l asculta. Capitanul anunta suma de bani pe care gazda a daruit-o societatii lor. Inreaga ceata striga puternic, intr-un glas :
“Traiasca!”. Capitanul spune ca nu s-a inteles. Banda raspunde mai puternic: “Traiasca!”. Capitanul striga tare ca nu s-a auzit niciacum. Cetasii striga mai tare:
“Traiasca!”. Capitanul este multumit si mai adauga urari de sanatate pentru gazda si familia lui si le spune ca si la anul sa-i gaseasca voiosi si cu bucate pe masa.
2.Banda lui Jianu
Este unul din obiceiurile de Anul Nou, care nu se pierde si este foarte iubit de adolescenti, dar si de arborenii mai varstnici. Dovada aste faptul ca aceasta formatie
este primita la cele mai multe case. Ca orice formatie, are si ea un capitan. Acesta intra in toate casele si solicita sa fie primit. “Primiti cu banda?” este intrebarea
cel mai des auzita in noapteaq Anului Nou si cel mai mult asteptata de sateni. Dupa ce primeste acordul gazdei, capitanul isi cheama cetasii si, in fata inregii familii,
in casa sau, daca vremea o permite, in curte incepe spectacolul, pentu ca “Banda lui Jianu” nu este sltceva decat teatru popular. Personajele acestui tetru popular
sunt: capitanul, Jianul, doamna, turcul, soldatul, ciobanul, Alexa, Codrean, doi mascati. Uneori, formatia este insotita si de muzicanti.
Comuna Arbore este foarte bogata in elemente etnografice, printre care si obiceiurile de Anul Nou, dar de la an la an scade numarul formatiilor ce ar trebui sa duca
mai departe specificul comunei, existand unii ani cand nu s-a mai umblat cu calutul, capra, ursul. De asemenea, de aproximativ 15 ani, cu Banda lui Jianu umbla
numai elevi de scoala.
Case cu o arhitectura deosebita pe care o intalnim in comuna Arbore.
Interiorul Turnului-clopotniţă
Ceata de Irozi
Biserica Arbore si in partea stanga Turnul-clopotniţă